"batranetea nu e pentru oricine!"

      Muzica buna pe fundal.Liniste la munca,se anunta o zi torida si banala si asa si e.Pana la un punct.In magazin intra un batranel simpatic cu o doamna la brat,trebuie sa fie sotia lui,au cam aceasi varsta.El imbracat modest dar dichisit,amintindu-mi de vremea cand si bunicul meu nu iesea din casa pana nu isi indrepta nodul la cravata care de asemenea parca era identica cu cravata lui.Ea o rochie de moda veche calcata fara pic de cuta intocmai ca si camasa scrobita a sotului.Amandoi isi arata cu mandrie timpul trecut peste ei,se inteleg din priviri,cuvintele sunt de prisos.Vreau sa ma indrept spre ei si nu pot... privesc cu un zambet tamp pe fata,sunt batranetea perfecta.Simt ca daca as intrerupe acel ritual al lor as pangari toata armonia care o emanau.Intrun final ma indrept spre ei discret.Le zambesc in continuare.Ma observa.Imi zambesc.Vorbim o vreme,defapt mai mult ei imi vorbesc si eu ii ascult.Demult nu am mai simtit o asa placere in a asculta pe cineva.Sunt parca fermecat.Vorbim diverse,imi povesteste despre viata si despre tinerete.Aflu ca au 49 de ani de casatorie.Abia asteapta la anul.Sunt traditionalisti dar anul viitor vor sa isi jure dragostea din nou.Asa au vazut la televizor si ar vrea sa faca si ei ceva modern.Cel putin ea,el imi sopteste ca prefera ceva retras cu cei apropiati alaturi dar daca "doamna mea" ,cum ii spune el, vrea asta de ce sa nu o faca,doar  
si ea ia facut hatarul de atatea ori.Zambesc.Imi multumesc pentru amabilitate.Inainte de a pleca domnul isi  indreapta spatele imi strange mana solemn.Are mai bine de 80 de ani si inca o strangere ferma.Se apropie putin si imi sopteste parca citindu-mi gandurile:"Batranetea nu e pentru oricine insa nici tineretea nu e,ramai aceasi persoana pe care am cunoscut-o azi si vei ajunge si tu la fel ca mine!".Raman inmarmurit.O ia pe "doamna lui" la brat si cu o ultima privire si un zambet pleaca.
Ma gandesc daca oare o sa ajung si eu asa la batranete.Daca o sa imi arat varsta si intelepciunea cu aceasi mandrie.Daca o sa iubesc cu aceasi pasiune si la 80 de ani.Daca voi fi mandru de trecutul meu.Imi navalesc in minte alte sute de intrebari.
     

Primul post

   A trecut mult timp de cand nu am postat ceva, poate prea mult timp... aproape uitasem placerea de a conversa tu tine insuti,desi acum poate e mai mult fortata... prea multe schimbari subite ca sa le pot asimila pe toate o data...
   Incerc sa nu ma gandesc sau cel putin sa nu iau in considerare faptul ca sora mea,aia mica,aia care ma enerva pana peste culme pleaca din tara,nu de alta dar astfel nu as mai putea sa invoc praful care mi-a intrat in ochii din nou inlacrimati...
   Maine e prima zi la noul job...oricat de mult sau de rau ne-am fi certat sora mea era prima care afla si care ma sustinea intotdeauna,primul telefon era al ei intotdeauna...parca ii si aud vocea "Mno ma,cum ii?" dupa care incepea sa rada... desi nu credeam ca o sa admit eu asa ceva foarte curand deja mi-e dor de ea si nici macar  nu a plecat,abia maine pleaca... si da stiu,exista telefoane,exista internet...dar cine a mai trecut prin asta stie ca nu e chiar asa usor...parca pleaca o bucatica din sufletul meu..se pare ca o sa fie o noapte foarte lunga si maine o zi la fel de lunga...